Conservarea biodiversității


În învelişul ierbos al Moldovei predomină două tipuri zonale – de stepă şi cel forestier, care formează silvostepă în mare parte a teritoriului (cu exceptia suprafeţelor ocupate de stepă şi a Codrilor). Limitele silvostepei zonale se află în nordul stepei Bălţului, însă pe podişurile de-a lungul Prutului şi al Nistrului ea se extinde până în zona Codrilor. Aceasta este silvostepa din nordul Moldovei (formată din stejar), care este inclusă în provincia silvostepei est-europene. Împădurirea teritoriului este de 7,2% cu preponderenţa pădurilor est-europene din stejar (Quercus robur). Pădurile acestea în mare parte sunt destabilizate, cu structura simplificată , cu bonitatea scăzută a arboretului. În partea de sud al podişului Central Moldovenesc se află al doilea tip – silvostepă sudică (cu împădurirea de 6,7%), inclusă în cadrul provinciei silvostepice a Dunării inferioare. Aici predomină pădurile xerice de tip submediteranean din stejar pufos (Quercus pubescens) şi din formele de Quercus robur rezistente la condiţii xerice. Aceste sunt păduri deschise, rărite, de provenienţă din lăstari, alternate de poieni stepice.

Ecosistemele stepice din suprafeţele împădurite al silvostepei practic nu mai există. Comunităţile stepice din nordul şi sudul silvostepei, care s-au păstrat, în general, în poiene şi liziere, se deosebesc prin componenţa floristică. Comunităţile secundare, care substituie stepele primare sunt similare prin componenţa floristică.

Pentru regiunea forestieră Codrii (cu împădurirea de 13,5%), sunt caracteristice păduri de tip central-european (formate din fag, stejar, stejar cu carpen şi gorun), relativ termofile şi mezofile. Ele sunt mai bogate din punct de vedere floristic şi fitocenotic, păstrate mai bine şi formează masive de păduri mai vaste.

Flora suprafeţelor forestiere şi silvostepice.

1.1. Componenţa taxonomică a florei. În teritoriile susnumite au fost evidenţiate 1140 specii de plante vasculare, ce constituie peste 50% din flora Republicii Moldova. Ele aparţin la 88 familii şi 451 genuri. În cadrul celor 14 familii, de regulă cele mai numeroase şi importante în vederea analizei florei, intră cele caracteristice pentru zona temperată a Europei. Pentru flora teritoriilor forestiere, comparând cu cea a Moldovei, ordinea familiilor numeroase este practic asemănatoare (cu unele diferenţe structurale neesenţiale). Aici rolul familiei Rosaceae este mai important însă al familiilor Chenopodiaceae, Poaceae şi Brassicaceae este mai jos (Tabelul 1.).

Tabelul 1.

Structura taxonomică a florei silvice (şi de silvostepă) din Republica Moldova

FAMILII PENTRU ZONA SILVICĂ PENTRU R. MOLDOVA NUMĂRUL DE ORDINE A FAMILIEI
Numărul ordinilor Specii Numărul ordinilor Specii Pentru păduri Pentru R. Moldova
numărul % numărul %
Asteraceae 45 155 13,5 67 190 11,4 1 1
Fabaceae 19 84 7,4 25 129 7,3 2 3
Poaceae 37 73 6,4 65 133 8,0 3 2
Rosaceae 18 67 5,9 20 60 3,6 4 8
Lamiaceae 24 59 5,2 28 71 4,2 5 5
Brassicaceae 30 58 5,1 45 98 5,9 6 4
Caryophyllaceae 24 55 4,8 34 67 4,0 7 7
Apiaceae 27 50 4,4 35 68 4,0 8 6
Scrophulariaceae 13 50 4,4 17 60 3,6 9 9
Liliaceae* 21 49 4,3 22 60 3,6 10 10
Ranunculaceae 16 41 3,6 19 60 3,6 11 11
Boraginaceae 18 36 3,2 22 47 2,8 12 12
Cyperaceae 2 27 2,4 12 45 2,7 13 13
Chenopodiaceae 5 9 0,8 14 45 2,7 24 14
Total: 299 813 71,4 417 1128 67,4

                                                                    – inclusiv familiile Alliaceae şi Asparagaceae

În flora ecosistemelor forestiere reprezentativitatea genurilor mari din flora Moldovei cea mai înaltă este în familiile Liliaceae (95% din numărul genurilor în familie), Rosaceae (90%), Scrophulariaceae (78%) şi a., cea mai joasă la familiile –  Chenopodiaceae (35%) şi Cyperaceae(16%). Majoritatea genurilor (220) conţin numai câte una sau 2-3 (150genuri) specii, însă 65 genuri – de la 4 până 10 specii. Cele mai numeroase genuri sunt Carex (23 specii), Veronica (20), Viola (19), Centaurea (18), Vicia, Trifolium, Euphorbia şi Hieracium (câte 16 specii). Peste 10 specii conţin genurile: Potentilla, Silene, Lathyrus, Galium, Orobanche, Rosa, Geranium, Campanula, care constituie a patra parte din floră. În învelişul ierbos al pădurilor ponderea mai mare o deţin genurile: Viola, Geranium, Campanula, o pondere mai mică revine genurilorAstragalus, Euphorbia, Ranunculus şi a.

1.2. Componenţa fitocenotică. Analiza speciilor privind apartenenţa spaţială a scos în evidenţă că predomină specii ce habitează în subarboret (cele silvice), cu numărul de 313 sau 28% din numărul total de specii din păduri. Cele de pratostepă şi pratosilvice (atribuite la liziere şi poieni a pădurilor revene, prin tufărişuri şi lunci silvice) constituie 13% şi 3% respectiv. Împreună ele alcătuiesc 44%. Speciile de luncă au o pondere de 12%. Ele de regulă sunt întâlnite de a lungul râuleţelor şi în depresiunile din păduri. Unele din speciile de luncă intră în poieni şi liziere, adesea în culturi forestiere.

Speciile atribuite la staţiuni xerice (poieni şi liziere ale gârneţelor, pădurilor de stâncă, pante abrupte de a lungul Nistrului, Prutului, la locuri însorite), ocupă locul secundar şi enumără 318 specii (29%). Aici sunt incluse plante stepice, atribuite la pratostepe (14%), şi specii xerice ale stepelor propriu zise (15%). Multe din ele cresc cu abundenţa joasă de 1-2 şi sunt întâlnite, de regulă, pe marginea drumurilor, câmpurilor agricole, plantaţii forestiere şi locuri ruderale. Este semnificativ şi faptul că în unele teritorii, în rezervaţiile „Plaiul Fagului” şi „Iagorlâc”, ponderea speciilor ruderale în componenţa florei este semnificativă: de 14% şi 18% respectiv, însă în rezervaţia „Codrii” ea este joasă (de 8%). Alte grupuri fitocenotice sunt nesemnificative.

1.3. Compomenţa ecologică. Din punct de vedere ecologic predomină mezofitele (78%), printre care xeromezofitele constituie 44%. Xerofitele alcătuiesc 13% dintre care euxerofitele şi eurixerofitele constituie numai 5%. Numărul de specii gigrofile este neînsemnat – 2,3%. Predomină xeromezofitele (mezoxerofite şi xeromezofite), constituind peste 50% din totalul speciilor, ce este caracteristic silvostepei.

1.4. Spectrul geografic al florei. Speciile din flora silvică (cu excepţia a 17 specii adventive) pot fi atribuite la 5 diviziuni arealogice:

specii cu areal aflat la nord-est, nord şi nord-vest de Republica Moldova (specii circumpolare, eurasiatice şi europene). Ele predomină în floră, numărul lor este de 783 specii (68,7%). Printre ele cele mai numeroase sunt cele eurasiatice (464) şi europene (258)specii, ceea ce este caracteristic florei R. Moldova în general;

specii cu arealul spre vest şi sud-vest (mediteraneene, balcanice şi pannonice), alcătuiesc 104 specii (9,1%);

specii pontice, arealul cărora se extinde spre est – 205 specii (18%);

şi cele poliregionale cu 30 specii.

 1.5. Specii rare. În componenţa ecosistemelor forestiere habitează un număr semnificativ de specii rare. Sub protecţia statului sunt luate 151 specii, din care 58 sunt incluse în Cartea Roşie a R. Moldova (2002): critic periclitate (CR) – 21 de specii – Bellevalia sarmatica (Gheorghi) Woronov, Bulbocodium versicolor (Ker-Gawl.) Spreng., Centaurea angeleskui Grint., C. thirkei Bip., Cephalanthera rubra (L.) Rich, Crataegus pentagyna Waldst. et Kit., Digitalis lanata Ehrh., Cypripedium calceolus L., Daphne mezereum L., Delphinium fissum Waldst. et Kit., Galanthus elwesii Hook., Genistella sagittalis (L.) Gams, Gladiolus imbricatus L., Gymnocarpium dryopteris (L.) Newm., G. robertianum (Hoff.) Newm.,Gymnospermium odessanum (DC.) Takht., Hypopitys monotropa Crantz., Maianthemum bifolium F.W.Schmidt, Melittis sarmatica Klok., Orchis morio L., Paeonia peregrina Mill., periclitate (EN) – 18 specii – Alnus glutinosa (L.) Gaertn., Carpinus orientalis Mill., Colchicum triphyllumG.Kunze, Crambe tataria Sebeok, Dentaria quinquefolia Bieb., Dictamnus gymnostylis Stev., Dryopteris carthusiana (Vill.) H.P.Fuchs,Leucojum aestivum L., Lunaria rediviva L., Nеctaroscordium bulgaricum Janka, Orchis purpurea Huds., Ornithogalum oreoides Zahar., Padus avium Mill., Phyllitis scolopendrium (L.) Newm., Polystichum aculeatum (L.) Roth, Pyrus eleagnifolia Pall., Sorbus domestica L., Vitis sylvestrisC.C.Gmel., vulnerabile (VU) – 19 specii – Astragalus dasyanthus Pall., A. pubiflorus DC., Athyrium filix-femina (L.) Roth, Cephalanthera damasonium (Mill.) Druce, C. longifolia (L.) Fritsch, Chrysopogon gryllus (L.) Trin., Coronilla elegans Panc, Dentaria glandulosa Waldst. et Kit., Doronicum hungaricum Reichenb.fil., Epipactis purpurata Smith, Euonymus nana Bieb., Fritillaria meleagroides Patrin ex Schult. et Sch.,Galanthus nivalis L. G. plicatus Bieb., Hepatica nobilis Mill., Rhamnus tinctoria Waldst. et Kit., Pulsatilla grandis Wend., Scopolia carniolicaJacq., Trifolium pannonicum Jacq. Importanţa deosebită o prezintă 18 specii , care sunt rare pentru regiunea Mării Negre (de nord), şi sunt incluse în cărţile roşii cât a R. Moldova, atât şi a Ucrainei şi în Lista Roşie a României – Astragalus dasyanthus Pall., Bulbocodium versicolor (Ker-Gawl.) Spreng., Cephalanthera damasonium (Mill.) Druce, C. longifolia (L.) Fritsch, Cephalanthera rubra (L.) Rich, Colchicum triphyllumG.Kunze, Cypripedium calceolus L., Euonymus nana Bieb., Galanthus elwesii Hook.fil., G. nivalis L., G. plicatus Bieb., Gymnospermium odessanum (DC.) Takht., Leucojum aestivum L., Nеctaroscordium bulgaricum Janka, Orchis morio L., O. purpurea Huds., Ornithogalum oreoides Zahar., Pulsatilla grandis Wend. În componenţa ecosistemelor forestiere habitează 38 de specii relicte.

Flora ariilor forestiere, însumând peste 60% din flora R. Moldova reprezintă un genofond important, ce sunt similare din punctul de vedere taxonomic. Printre grupurile fitocenotice predomină speciile silvice şi ale habitatelor xerice (28 şi 29%), urmează cele pratostepice cu 16%, ruderale – 15%, praticole – 12%. Cât priveşte exigenţele ecologice predomină xeromezofitele (cu 44%) şi mezofitele (34%). Din elementul geografic predomină speciile eurasiatice, europene şi circumpolare, alcătuind 69% din flora, speciile cu arealul sudic însumează 27%.