Sectorul naţional de cercetare şi proiectare silvică a fost constituit în anul 1965. Începând cu Staţia de Cercetare a normativelor de producere (1965-1978) procesul de formare a sectorului s-a încununat cu constituirea Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice (ICAS) prin fuziunea în anul 2001 a Institutului de Cercetări şi Proiectări Silvice şi Centrului de Amenajări  Silvice. Astfel, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice este succesorul unui şir de structuri, care la anumite etape au fost responsabile de cercetare şi proiectare în domeniul forestier:

• Staţia de Cercetare a Normativelor de Muncă  (1978-1981);

• Centrul de Organizare Ştiinţifică a Muncii şi de Conducere a Producerii (1981-1987);

• Centrul de Proiectări şi Inovări  în Organizarea Muncii şi Producţiei Forestiere (1988-1990);

• Centrul de Proiectări şi Tehnologii Forestiere (1990-1994).

          În Moldova, desfăşurarea cercetărilor silvice sistematice a început, practic,  la începutul  perioadei  postbelice, eforturile fiind orientate  în  trei direcţii prioritare:

• investigaţii de ordin geobotanic (Institutul de Botanică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei etc.);

• cercetări privind protecţia pădurilor şi studierea influenţei combaterilor chimice asupra complexului de dăunători forestieri şi altei faune (Institutul de Zoologie al Academiei de Ştiinţe  a Moldovei, Staţiunea Silvică Experimentală Bender etc.);

• cercetări silvice  aplicate (Staţiunea Silvică Experimentală Bender etc.).

          În urma investigaţiilor  geobotanice  au fost identificate  pădurile zonale, au fost descrise tipurile şi asociaţiile de pădure, speciile de arbori şi arbuşti, comunităţile forestiere, au fost clasificate pădurile în  funcţie  de  relief, au fost evaluate  productivitatea  biologică  a pădurilor şi particularităţile ecologice ale acestora.

          Cercetările de ordin aplicativ au contribuit la ameliorarea fondului forestier prin  recomandări ştiinţific argumentate privind executarea tăierilor de îngrijire, tratamentelor  progresive şi  succesive în arborete, tehnica plantării culturilor silvice şi îngrijirii acestora, asocierea speciilor în cadrul  perdelelor forestiere de protecţie, reconstrucţia arboretelor   degradate, gospodărirea salcîmetelor, protecţia şi recultivarea rîpilor, tehnicile de împădurire a versanţilor erodaţi, procedeele de pregătire pentru semănat a seminţelor forestiere cu repaus  profund,  stimularea regenerării naturale  la cvercinee, utilizarea  preparatelor  chimice pentru   combaterea bolilor şi dăunătorilor la culturile forestiere şi în pepiniere.

          La ora actuală, acumulând practica şi potenţialul uman necesar, Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice este structura plenipotenţiară în domeniul amenajării pădurilor, organizării depistării şi combaterii bolilor şi dăunătorilor forestieri, precum şi în domeniul cercetărilor ştiinţifice silvice şi al proiectării silvice.

          Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice este subordonat Agenţiei pentru Silvicultură “Moldsilva”. Agenţia “Moldsilva” este o structură Guvernamentală care îndeplineşte funcţiile de  autoritate administrativă centrală în domeniul silviculturii (autoritatea silvică centrală). Potrivit exigenţelor actuale, Agenţia “Moldsilva” îşi exercită funcţiile în vederea promovării politicii de stat în domeniul forestier:

• efectuarea lucrărilor de extindere, regenerare, conservare şi reconstrucţie ecologică a pădurilor;

• folosirea raţională a resurselor forestiere;

• asigurarea pazei, protecţiei şi dezvoltării fondurilor naţionale forestier şi cinegetic.

Structura Institutului de Cercetări şi Amenajări Silvice:

• Administraţia  

• Secţia amenajarea pădurilor

• Staţia de seminologie şi pepinierit

• Secţia financiar şi analize economice

• Secţia monitoring, tehnologii şi proiectări forestiere

• Secţia de prognoze, programe şi strategii

• Secţia de gospodărire a bazinelor acvatice

• Centrul resurse umane, organizare şi perfecţionarea cadrelor

• Unitatea pentru implementarea proiectelor